Frumoasa mea


Adormi în braţele-mi prea pline de pofta trupului tău fin,
şi lasă-ţi părul lung să cadă pe aşternutul de satin...


Să te trezeşti gustând săruturi ca-n dimineţile de-atunci

când te iubeam ca nimeni altul, frumoasa mea cu buze dulci ...


Nici nu mai ştiu de câtă vreme din gândul meu n-ai mai ieşit
deşi erai de mult plecată către neantul pustiit
Te căutam pe nu ştiu unde, în zborul meu nehotărât
nepriceput, fără cuvinte, doream să te iubesc ... şi-atât .

Te-am luat pe braţele-mi flămânde şi te-am purtat prin galaxii
acolo unde-a mea iubire te aştepta demult să vii
Respiră aerul pe care îl simţi atunci când îţi şoptesc
cuvinte care dau năvală ... frumoasa mea, cât
te iubesc

Ce este-n sufletu-mi sălbatic nici n-am ştiut până mai ieri
şi cum încă mai ai puterea să mi te dai fără să ceri, 
Măcar un strop din inocenţa pe care-n suflet o aveai, 
iar eu, în nebunia-mi cruntă te-am ferecat pe veci, în rai...

Aş vrea să cred că-ţi este bine, iubirea mea-i stângace,ştiu 
dar lasă-ţi inima să bată în pieptul meu, la ceas târziu ...
Îţi voi gusta şoaptă cu şoaptă, frumoasa mea cu buze dulci 
nu am nevoie de cuvinte să-ţi spun cum te-am simţit atunci...

Când mi-ai umplut singurătatea cu trupul tău înmiresmat, 
şi-ai scris pe pieptul meu de piatră atingerea-ţi de neuitat... 
Ştiam că te iubesc din vremea când încă nici nu existai,
Născută eşti ca să-mi fii înger ,
născut am fost ca să-ţi fiu rai ...


Mariana Eftimie Kabbout

Un comentariu:

  1. Anonim23/2/13

    Cât de ușor promiți, cât de ușor minți.
    Cât de ușor spui că mă iubești, cât de ușor uiți să-mi dovedești.
    Cât de ușor spui că n-ai să pleci, cât de ușor găsești motive și scuze.
    Cât de ușor spui că-ți pasă, cât de ușor uiți strada către casă.

    Mi-am pedepsit sufletul în fiecare dimineață, când mă trezeam și mă gândeam la ce a fost cândva, când totul avea un rost, când mergeam pe același drum.
    Mi-au lăcrimat ochii amintindu-mi clipe împreună, promisiuni, speranțe care astăzi nu își găsesc locul în sufletul meu.
    Aici, în inima mea, s-a făcut frig. O iarnă grea, un vânt groaznic.
    Aici, în inima mea, promisiunile și speranța au pierit.
    Am nevoie de mai mult loc pentru mine,
    pentru că sufletul meu trebuie să mă iubească pe mine, apoi pe ceilalți.

    Maria Cristiana Tudose
    Fragmente

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...