Poemul vietii mele

Cât am fost de naivă, crezând că ţii la mine!
În ceea ce te priveşte sigur, m-am înşelat
A fost un foc de paie, o ştii şi tu prea bine.
Focul s-a stins cu timpul. Acum, m-am vindecat!
Mi-am zis că eşti bărbatul iubit şi aşteptat;
Alesul ce cu drag, mi-a apărut în vis.
Dar, visul pentru mine, acum s-a destrămat.
Să mă despart de tine, iată, eu am decis.
Nimic din ce a fost, nu se mai poate spune,
Nici cât am suferit, nici cât am plâns cu-adevărat.
Mă suni şi-mi spui mereu c-ai vrea să fii cu mine;
Vreau ca să te uit, că nu m-ai meritat!
Vedeai că îmi e greu, c-am inima pustie,
Dar, tu, ciudat din fire, la alta ai plecat.
Cât te-am iubit în taină, nimeni nu vreau să ştie.
Poemul vieţii mele cu tine-i… încheiat!
Daca ti-a placut postarea, atunci da LIKE, pentru a-l citi si altii!
 Cititi si:  Cand ai nevoie de dragoste 
Dor de tine
Anotimpurile sufletului meu

Un comentariu:

  1. Simona Olar15/9/12

    Nichita Stănescu - Poem

    Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
    şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
    nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
    de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...