De multe ori "niciodata", inseamna "mai tarziu"

Multă vreme am crezut că "niciodată să nu spui niciodată" este doar un titlu de film cu James Bond cu priză la public.
La un moment dat, am constatat că a fost motto-ul meu multă vreme.

Probabil ceea ce am trăit, auzit, citit și văzut m-a făcut să fiu așa, dar până de curând am fost genul de om care vede lucrurile în alb și negru, fără nuanțe de gri (ce să mai vorbim de culori!).  În ceea ce numesc eu "tinerețile mele revoluționare" am considerat, cu... aroganța specifică tinereții, că eu știu mai bine ce e important în viață și ce e cel mai bine pentru mine. Astfel, dădeam nenumărate verdicte oricui stătea să mă asculte: "Niciodată nu aș face X! Mi se pare scandalos ce fac Y și Z!"

Tot pe atunci, credeam că o cameră cu o saltea în colț, dar plină cu CD-uri, e tot ce îi trebuie unui om ca să fie fericit. Azi visez la o casă în 3D, văd arhitectul aplecat asupra planșei cu releveul, mostrarul de culori și texturi pentru podele, pereți și perdele etc. Oare e bine să visezi concret?

Îmbătrânirea ca renunțare...
Acest articol este despre o latură neliniștitoare a îmbătrânirii; nu cea legată de ridurile feței, care sunt inevitabile, nu problema efectelor psihologice ale schimbărilor de prefix. Multe persoane din jur îmi spun, cu ostilitate, că sunt obsedată de îmbătrânire și urâțenie. Urâțenia este relativă și prea generală ca idee... îmbătrânirea are însă câteva caracteristici care nu pot decât să mă îngrijoreze: cu trecerea timpului, am devenit mai dispusă la concesii și compromisuri, mai materialist-pragmatică și mult mai cinică.

Față de acum zece ani, când chiar credeam că aproape totul îmi stă în puteri, acum știu că, deși pot face multe lucruri, unele sunt de neatins. Mă surprinde cât de radical m-am schimbat, față de ciudățenia care eram in liceu, ascultând muzici obscure și citind Nietzsche și Cioran... Acum culoarea mea preferată e rozul și plâng la scenele cu nunți din filme.

E mai bine acum, să regret schimbarea sau s-o salut?

Concesii pentru tine, concesii pentru alții...
Ție ți s-a întâmplat să spui: "Eu niciodată n-o să..." pentru ca mai apoi, peste luni sau chiar ani, să te surprinzi făcând exact acel lucru? De multe ori, te gândești la cea care ai fost ca la o persoană care trăiește înăuntrul tău, de care te înstrăinezi tot mai mult? Sau poate, dimpotrivă, îți e dor de cea care erai, dar îți înăbușești sentimentul, pentru ca prezentul să semene prea mult cu o constrângere?

Ne schimbăm oare pentru că evoluăm, devenim mai înțelepți sau pentru că învățăm să facem concesii? Sper doar că fiecare dintre noi știe unde să tragă linia între concesie avantajoasă și renunțare. Am văzut atâtea și atâtea prietene care au renunțat conștient la cariere pentru a se mărita și a sta acasă cu copiii. Acum se uită în jur și și-ar dori să guste succesul, dar este prea târziu să se gândească la ele odată ce altcineva este prioritatea lor numărul 1. Invers, am văzut femei de carieră care s-au trezit prea târziu că au ratat o serie de experiențe, altele decât cele profesionale, care le-ar fi îmbogățit viața.

Este cu atât mai dificil să te decizi ce vrei pentru tine însăți în condițiile în care de la femei se așteaptă o doză enormă de autosacrificiu în favoarea intereselor altora. Precis cunoști și tu cazuri de femei care au renunțat la independența proprie ca să aibă grijă de altcineva... iar dacă nu ți se pare nimic în neregulă cu asta, gândește-te că unui bărbat nu i se cere să renunțe la propria viață pentru a îngriji pe cineva, fie el părinte sau copil.

Nu este nimic rău în a face concesii și nici sacrificii, atâta vreme cât o faci pentru a-ți urma un vis. Ceea ce mi se pare trist este faptul că multe dintre noi facem concesii doar pentru a supraviețui. Ne schimbăm renunțând la părți din noi la care ținem de fapt, ca să ne adaptăm sau ca să ne facem acceptate, nu ca să evoluăm pe drumul care ne surâde cel mai mult. Iată de ce îmbătrânirea nu e un gând chiar așa de ușor de suportat.

 Daca ti-a placut acest articol, atunci apasa LIKE, pentru a-l  citi si altii.

Autor: Flavia Jurca

Cititi si: Tu stii cum iti sabotezi relatia?

Jocurile care transforma idila intr-o relatie

Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...