Cum iti scoti relatia dintr-un impas?

Pai... depinde de impas. Daca ati avut o ciondaneala mica despre cine ar trebui sa scoata cainele in parc e altceva decat daca va certati si va exasperati reciproc de saptamani bune.

In general, cand unul dintre voi simte ca a gresit si e cauza racelii care s-a instalat, va avea si initiativa impacarii. Daca nu, va face aceasta acela care isi doreste mai mult ca relatia sa continue. In ambele cazuri cumva se rezolva. Ce te faci insa in situatia (cea mai frecventa) cand amandoi considera ca a fost nedreptatit si asteapta scuze? 

Prea mult sau prea putin...
Cineva spunea, cu intelepciune, ca in societatea de azi oamenii au adoptat o atitudine de consumatori. Imi place, consum. Nu-mi mai place, renunt si apelez la un alt "produs". E jalnic, dar adevarat. Cei mai multi considera ca daca ceva s-a „stricat” in relatia lor de cuplu, daca au descoperit ca ceva nu le convine sau lucurile nu stau asa cum si-au imaginat initial, nu are rost sa mai incerci s-o dregi. Mai ales cand alte "produse", relativ similare, iti zambesc de pe raft. Sa privesti in felul acesta iubirea si cuplul e de-a dreptul degradant.

Cum ramane cu abnegatia? Cu "commitment-ul"? Cu "impreuna la bine si la rau"? Adica… cum dai un pic de rau, dai bir cu fugitii? In felul acesta, cele mai multe relatii mor inca din fasa. Inainte sa apuce sa creasca. E ca si cum ti-ai arunca bebelusul la prima raceala. De ce sa incerc sa-l fac bine... mai bine fac altul. Nu-i aberant?

Aceasta nu arata decat imaturitatea si lipsa de responsabilitate a unuia sau chiar ambilor parteneri de cuplu. Mai gandeste-te! 

La polul opus...
In partea cealalta sunt persoanele care se agata de o relatie cu orice pret. Atasamentul lor e atat de puternic incat isi imagineaza ca fara celalalt viata lor nu mai are nici un rost… Suna dragut in cantece, dar e ridicol. Ai trait foarte bine fara el, inainte sa-l cunosti. Fii sigura ca o sa traiesti foarte bine (uneori chiar mai bine!) si dupa ce el o sa dispara din viata ta.
Asa ca a te umili, a accepta o situatie injositoare doar de "dragul" relatiei e sub demintatea unei femei adevarate. Nu dovedeste decat TOT imaturitate, dar de o alta natura. Una dependenta, pasiva, de iedera fara coloana vertebrala. Din cauza ca se tem sa traiasca pe propiile picioare sunt multe persoane care se complac in relatii profund nefericite. Si se preteaza la santaje emotionale ca sa-l "tina" pe celalalt in relatie. 

In echilibru...
Cum stii ce ar fi mai bine sa faci? Cum iti dai seama cand trebuie sa fugi si cand sa lupti? Cum reusesti sa recunosti "vocea inimii" cand egoul ranit tipa cu putere? Uneori, exact cand iti vine sa lupti, ar trebui sa renunti. Si exact cand ai vrea sa renunti ar fi mai bine sa lupti. Si iata de ce a treia pereche de ochi vede mai bine.

O persoana dinafara – psiholog sau psihoterpeut – te poate ajuta cu sfatul cel mai pertinent. Pentru ca neimplicat fiind in tensiunea emotionala dintre voi, poate observa totul cu detasare. Mai corect decat o prietena care poate avea propriile ei prejudecati (nu i-a placut niciodata de iubitul tau) sau o mama care si-ar putea dori sa ramai in relatie de "gura lumii".

Iar daca inca nu te hotarasti ce-i de facut, aplica tratamentul universal, cel mai sigur si care nu da gres: ia distanta! Ia-ti lucrurile si muta-te in alta parte, nu-i mai raspunde la telefon si anunta-l printr-un mail ca ai nevoie de un timp (nu mai putin de o luna) ca sa te gandesti. Distanta si timpul scot pana la urma la iveala raspunsul corect.

Sursa: revista Unica 

Daca ti-a placut articolul, atunci apasa pe LIKE, pentru a-l citi si altii.

Cititi si: De ce sa tii cont cand te impaci cu fostul iubit?

Cum sa te faci iubita?

Ia-o de la capat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...