Rondelul meu

Când am fost ura, am fost mare
Dar astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt iertare.


Eşti mare când n-ai îndurare
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.

Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,
Şi înălţarea e-n iertare.

Autor: Alexandru Macedonski

Un comentariu:

  1. Anonim16/9/12

    Poate gresim cand daruim la intamplare,
    Un sentiment, un gand, sau un suspin,
    Si regretam de nu primim o-mbratisare,
    Cand ratacim cararea prin Destin...
    Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,
    Atunci cand toate-n viata n-au culoare,
    Si retraim placerea-ntr-un oftat,
    Sperand ca mai exista-o data viitoare.
    Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
    Din care curg aievea lacrimi peste rand,
    Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
    Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand...
    Am invatat sa plangem mult si in tacere,
    Sa cumparam iluzii de la calatori,
    Sa dam iubire si caldura cand se cere
    La templul fara trepte, cladit de visatori...

    RăspundeţiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...