Grea cruce sa iubesti pe unii

Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.
Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.
Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi.

Autor: Boris Pasternak

2 comentarii:

  1. Anonim15/9/12

    Nichita Stanescu - Poem
    Linistea te-nsotea pretutindeni, ca o suita.
    Daca ridicai o mâna, se facea în arbori tacere.
    Când ma priveai în ochi, împietrea o clipita
    din a timpului curgatoare putere.

    Simteam ca pot adormi, visând stele locuite.
    Si, numai daca m-ar fi atins umbra ta fosnitoare,
    as fi putut împinge noptile-ncremenite
    ca pe-o elice-naintând, spre soare.

    Si numai sentimentul acesta îmi da fericire,
    numai gândul ca sunt si ca esti.
    Sprijineam pe târâitul greerilor coviltire,
    sub care beam azurul decantat în cesti.

    Si când sfârseam cuvintele, inventam altele.
    Si când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
    si când orele se-verzeau ca smaraldele,
    ne bronzam la lumina dragostei noastre.

    ...Dar tot timpul suna ceva...ceva rasuna,
    un cântec de iarba cosita, de taciturne mari,
    în care inima de-atunci îsi revarsa
    meandrele pierdutelor candori.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim2/12/12

    te mai tac între gânduri
    te mai cert din priviri
    te iubesc printre rânduri
    răsfirând amintiri

    te mai mângâi prin vise
    și tresari, uneori
    când speranțe promise
    ne mai leagănă-n zori

    ni-s destinele frânte
    între cer și pământ
    doar iubirea să zvânte
    fir de lacrimă-n vânt

    te iubesc în cuvinte
    te iubesc în tăceri
    port în suflet și-n minte
    doar iubirea de ieri

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...