Toamna cu dor

Miroase inc-a toamna dezmatata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cea adevarata?...

Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubito, nu te teme.
Miroase inc-a pajisti prin artere,
A fan cosit si-a-nvaluiri de ape...
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
Iar restul e tacere...

Autor: Romeo Morari

Un comentariu:

  1. Anonim6/10/12


    În fiecare zi, ne batem joc
    De păsări, de iubire şi de mare,
    Si nu băgăm de seamă că, în loc,
    Rămâne un deşert de disperare.
    Ne amaâăgeste lenea unui vis
    Pe care-l anulăm cu-o sovăire;
    Ne reculegem într-un cerc închis
    Ce nu permite ochilor s-admire;
    Ne răsucim pe-un asternut posac,
    Însingurati în doi, din lasitate,
    Mintindu-ne cu guri care prefac
    În zgură sărutarile uzate;
    Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
    Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
    Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
    Ca să mai stim ca dragostea exista.
    În fiecare zi, ne batem joc
    De păsări, de iubire si de mare,
    Si nu băgăm de seamă că, în loc,
    Rămâne un desert de disperare.


    (Romulus Vulpescu - În fiecare zi)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...