Leoaica tanara, iubirea

Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Mă pindise-n incordare
mai demult.

Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.
Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lângă ciorcarlii.
Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...

Autor: Nichita Stanescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...