Estompare

Din ce în ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dara lucinda si, de melci,
tandra arsura.

Abia te tin intr-un cuvint,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pământ
de somn, de vis.
Daca-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
daca respir, te-mping în aer,
neoglindita peste ape
tu, dulce vaer.
Ah, vine norul si mă sterge
cu un burete foarte rece.
Raman ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...

Autor: Nichita Stanescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...