Dorinta

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.


Si în bratele-mi intinse
Sã alergi, pe piept sã-mi cazi,
Sã-ti desprind din crestet valul,
Sã-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or sã-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sã cada rinduri-rinduri.

Autor: Mihai Eminescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...