Am iubit

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.

Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...

Autor: Nicolae Labis

Un comentariu:

  1. Anonim2/12/12

    Se contopea iubirea mea cu-ntreaga ta fiinta
    Si tot ce mie-mi ramânea era doar o credinta,
    Sa mai dureze doar o zi sau poate chiar o viata,
    Sa te iubesc n-as înceta de n-as avea speranta.

    Când te priveam din departari mi-erai atât de-aproape
    Si tresaream la fel ca luna când se-odihnea în ape,
    Mi se parea privirea ta ca umbla dupa mine
    La fel cum soarele-i pe cer la pas cu orsicine.

    Se naste timpul când eu mor în fiecare clipa,
    Dar pasul meu nu-l voi purta neantului din groapa,
    Clepsidra se întoarce iar si iar pe-aceeasi parte
    Copila nu mai esti, femeie,nimic nu ne desparte.

    Când tainele ni le-am unit cu dragoste curata,
    Tot universul s-a ivit purtat pe noua bolta.
    Si de era un marginit pamântul ca o astra,
    Acum se-arata un infinit purtând iubirea noastra.

    Cu parul tau atât de lung pamântul mângâiai,
    Cu ochii tai atât de blânzi tot cerul cuprindeai
    Si chipul tau blajin spunea prin zâmbetul tacut
    Ca vrei sa fii iubirea mea si tot ce n-am avut.

    Eu te-am avut de la-nceput chiar daca n-ai stiut,
    Sa te iubesc din nou n-as vrea-cât te iubesc de mult!
    Si daca timpul nu va vrea sa ne pastreze lui,
    Îi vom muri si-om învia, ca sa traim eternului."

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...