Priveste!

Priveşte apusul cuvintelor care strigă sau vor să tacă şi... ascultă-mi şoaptele necuvintelor mele... ce vor să-ţi spună cât de mult te iubesc...
chiar şi atunci când pe buze e frig... şi peste tot e numai durere sau înstrăinare... şi asta nu fiindcă lumea ar fi străină de oameni, ci exact invers, oamenii se vor străini de lume fiindcă dacă ar iubi-o şi ar înţelege-o ar realiza că ar trebui să fie ceea ce nu sunt... adică, puţin mai mult oameni, puţină mai multă iubire şi profunzime...
Oare cere această lume prea mult pentru a fi înţeleasă?...

Daca ti-a placut, apasa LIKE, pentru a citi si altii.


Cititi si: Sunt langa tine

Cum?

Ce minune ca esti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...